A doua venire a Domnului

Motto: „Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea” (Ps. 49,3)

A doua venire a Domnului este o proorocie atât de cunoscută, încât toţi creştinii care au virtutea nădejdii o poartă pe buzele lor: „Şi iarăşi va să vie cu slavă, să judece viii şi morţii…” şi nu o contestă, şi nici măcar nu cârtesc, din sfială sfântă pentru o aşa de mare şi înfricoşată făgăduinţă. Există şi „creştini” pe care această promisiune îi cam încurcă în învârtelile lor, şi care ar vrea ca Domnul să se răzgândească, sau măcar ca această venire să se amâne sine die şi să aibă loc cât mai târziu cu putinţă.

Proorocul David vesteşte o vreme de har care pregăteşte prin Cuvânt venirea Dreptului Judecător şi care va avea loc după înălţarea la cer întru slavă, peste cerul cerului, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El va da glas cu putere peste poporul Lui, iar poporul Lui nu poate fi decât cel asemenea Lui (Israel), adică este noul Israel cel de acum, este poporul creştin:

„Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere. Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu” (Ps.67, 34-36).

Acest glas care va pregăti poporul creştin cu întărire şi putere pentru întâmpinarea Domnului este dezvăluit tot de Sfânta Scriptură ca purtând pecetea numelui cel nou al Domnului, Cuvântul lui Dumnezeu, care precede venirea în trup a Mântuitorului Iisus Hristos (v. Apoc.19, 13).

Cartea profetică a Apocalipsei descrie detaliat coordonatele generale ale acestui eveniment cosmic, denumit A doua venire a Domnului. Distingem trei planuri profetice, ordonate temporal şi de o importanţă şi intensitate vădit ascendentă: Anunţarea proorociei; Pregătirea proorociei; Împlinirea proorociei.

Anunţarea proorociei

Temeiul biblic: Apocalipsa, capitolul 3:

…

7 Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide:

8 Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu.

9 Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.

10 Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ.

11 Vin curând; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta.

12 Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, – al Noului Ierusalim, care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu – şi numele Meu cel nou.

13 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.

…

Interpretare liberă:

vers.7: Biserica din Filadelfia, cea iubitoare de iubire şi de adevăr, simbolizează Biserica Ortodoxă universală (deci nu o instituţie aparte, ci o masă unitară de credincioşi din toate timpurile şi locurile, care urmează după Păstorul lor) şi totodată Ortodoxia, ca învăţătură de credinţă şi trăire creştină sub ocrotirea harului Duhului Sfânt;

vers. 8: Ortodoxia va fi sprijinită de Domnul în toată vremea, ca să nu se lepede de numele Lui şi să-i păzească în toată vremea Cuvântul Lui (adică, inclusiv Sfânta Tradiţie, pe lângă Cuvântul scris);

vers. 9: Domnul îi va umili pe potrivnicii Ortodoxiei care se vor ridica în scaune înalte şi se vor crede aleşi, dar nu sunt;

vers.10: Domnul răsplăteşte Biserica Sa cu ocrotire mare în ceasurile de încercare care stau să vină peste tot pământul;

vers.11: Domnul îndeamnă la veghe neobosită şi la răbdare prin cuvintele „Vin curând”, arătând şi pericolul de a cădea în delăsare, care ar aduce cu ea pierderea cununii de învingător;

vers.12: Domnul prooroceşte că va fi o auto-selecţie (cel ce biruieşte, faţă de cel ce cade) urmată de o selecţie ( îl voi face stâlp). Acest stâlp ales de Domnul este creştinul care prin conduita sa a ajuns un model pentru ceilalţi. El este stâlp al Bisericii („templul”) din care nu va mai ieşi afară, căci s-a despărţit de lume şi de ispitele ei. Domnul îl recunoaşte drept creştin autentic, vrednic de numele lui Hristos pe care îl poartă (cuvântul „creştin” vine de la cuvântul „Hristos”). Domnul anunţă un nume nou, simbolic, pentru Biserica Sa: Noul Ierusalim, care aduce o înnobilare de sensuri şi o repunere în valoare pentru Ierusalimul istoric. Creştinii ortodocşi care vor trăi creştineşte şi vor lua chipul şi asemănarea lui Hristos se vor numi creştini ai Noului Ierusalim, fără a se înţelege simplist că s-a constituit din ei şi cu ei o altă Biserică decât cea care a fost şi până acum Biserica lui Hristos. Coborârea din cer nu trebuie înţeleasă ca o aterizare materială extraterestră, ci ca o voinţă cerească, ineluctabilă, care se aşterne pe tot pământul, ca această Biserică să fie Biserica Sa. Biserica numită Noul Ierusalim este deci un nume nou, o stare de har care legitimează adevărata Biserică Ortodoxă a lui Dumnezeu, care vine de la apostoli şi până astăzi. Totodată, şi numele cel nou al Domnului Iisus Hristos este anunţat (Apoc. 3,12) şi descoperit (Apoc. 19, 12-13) tot în această proorocie: el este Cuvântul lui Dumnezeu:

„Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, – al Noului Ierusalim, care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu – şi numele Meu cel nou” (Apoc. 3,12)

” Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l înţelege decât numai El. Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu” (Apoc. 19, 12-13).

Acest nume nou, Cuvântul lui Dumnezeu, proorocit şi mai înainte ca fiind nedespărţit de Tatăl ceresc (v. Ioan, 1, 1-14), arată felul în care Dumnezeu va aşeza pe pământ aceste proorocii despre Noul Ierusalim: prin voia şi Cuvântul Său pe care, iată, acum îl pot auzi toţi oamenii.

vers. 13: Domnul ştie că se vor ivi împotrivitori la Cuvântul Său şi la voia Sa, şi fiincă este iubitor şi drept şi credincios faţă de Sine, îi previne să se umilească şi să-L asculte, atunci când Duhul Lui grăieşte bisericilor de pe pământ.

Pregătirea proorociei

Temeiul biblic: Apocalipsa, capitolul 21:

1 Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.

2 Şi am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.

3 Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei.

4 Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici dureri nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.

5 Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.

6 Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii.

7 Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu

8 Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.

…

Interpretare liberă:

Vers 1: Mai multe proorocii (rămase de la Sfântul Nil Atonitul,de la Sfântul Nifon al Constanţianei, de la Sfântul Calinic de la Cernica) au vestit că la jumătatea mileniului al optulea (anul 1992 după Hristos), împărăţia satanei de pe pământ va primi o lovitură de moarte, căci Domnul va îngădui întemeierea văzută, simbolică, a împărăţiei cerurilor pe pământ, prin zidirea unui locaş de cult ortodox în care să se înlăture prin legătură canonică arhierească orice amestec al lumii cu această biserică, şi să fie aceasta un locaş de odihnă a sfinţeniei Domnului pe pământ. Aici, în biserica pe care Domnul a numit-o Noul Ierusalim, marea (adică lumea cu deşertăciunile ei) nu mai este, căci a rămas în afara porţilor cetăţii sfinte. Domnul glăsuieşte aici de acum, iar Cuvântul lui Dumnezeu zideşte un cer nou pe un pământ nou, un pământ care va fi de acum al Domnului, nu al omului, căci în curţile Domnului va domni dreptatea şi pacea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

vers.2: În anul 1991, Domnul a dat îndemn din cer prin Cuvântul Său de a se zidi această cetate sfântă, numită Noul Ierusalim, în care nimic necurat să nu se sălăşluiască. Domnul a numit-o „piatră de temelie a Bisericii învierii făpturii lui Dumnezeu” şi „munte sfânt”, vrând să arate că ea nu va fi mânată vreodată de vreo ambiţie de supremaţie instituţională, ci va fi doar un model de excepţie pentru o autentică renaştere şi trăire creştinească, pentru celelalte biserici din lume.

vers.3: Domnul prooroceşte că va fi mereu în mijlocul poporului Său, povăţuindu-l şi sprijinindu-l ca pe un prunc, prin Cuvântul şi prin harul Său.

vers.4: Creştinii care vor alege calea cu Dumnezeu şi vor crede în făgăduinţele şi învăţăturile Lui pe care le vor primi prin Cuvânt viu şi lucrător, vor primi putere să se desprindă de slăbiciunile omeneşti care cheamă cu ele nemulţumiri, nelinişti, dureri şi lacrimi aduse de despărţirea de cele ce pier, căci ei vor trece din moarte la viaţă prin dragosteea de Dumnezeu şi de fraţi.

vers.5: Domnul a hotărât înnoirea făpturii şi aşa a fost: după a Sa voinţă s-a întemeiat poporul Domnului cel nou şi binecredincios şi supus Lui întru toate, care a primit isprăvnicia de a îngriji şi păstra şi păzi grădinile Domnului şi Locaşul Lui cel sfânt. Şi toate cele văzute s-au înnoit în duh şi cele vechi nu mai sunt.

vers.6: Domnul arată că este un Dumnezeu Atotputernic, Cel ce a făcut cerul şi pământul după voinţa Sa, şi că este mai presus de timp, căci ţine în pronia Sa întreaga creaţie, de la începutul şi până la sfârşitul acesteia. El a făcut toate prin Cuvânt şi tot prin Cuvânt le păstrează să nu se risipească. Cuvântul Lui este izvor de viaţă pentru cei care-l ascultă şi îl împlinesc. El se dă în dar celor ce însetează după Adevăr.

vers.7: Toţi cei care vor birui păcatul şi, lepădându-se de sine, Îi vor urma lui Hristos, vor primi de la el moştenirea cea nepieritoare: vrednicia de fiu al lui Dumnezeu şi viaţa veşnică împreună cu El.

vers.8: Cei care nu vor crede în Cuvântul Lui şi se vor face împotrivitori, nu vor şti cum să se cureţe de întinăciunea păcatelor şi vor rămâne în necurăţiile lor, şi pentru aceasta vor gusta din amarul despărţirii de Dumnezeu şi vor avea parte de focul remuşcărilor veşnice.

Împlinirea proorociei

Temeiul biblic: Apocalipsa, capitolul 21

Cerul cel nou. Pământul cel nou. Noul Ierusalim. Douăsprezece porţi şi douăsprezece pietre de temelie. Lumina dumnezeiască în loc de soare.

…

9 Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe pline cu cele din urmă şapte pedepse, şi a grăit către mine zicând: Vino să-ţi arăt pe mireasa, femeia Mielului.

10 Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu,

11 Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.

12 Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi doisprezece îngeri şi nume scrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.

13 Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi.

14 Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

15 Şi cel ce vorbea cu mine avea pentru măsurat o trestie de aur, ca să măsoare cetatea şi porţile ei şi zidul ei.

16 Şi cetatea este în patru colţuri şi lungimea ei este tot atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lărgimea şi înălţimea ei sunt deopotrivă.

17 Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura omenească, care este şi a îngerului.

18 Şi zidăria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curată.

19 Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe: întâia piatră de temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,

20 A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douăsprezecea de ametist.

21 Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar. Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla.

22 Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei.

23 Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul.

24 Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor.

25 Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo.

26 Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor.

27 Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.

Interpretare liberă:

Vers 9: Domnul anunţă că va descoperi ucenicului Său şi prin el întregii lumi taina miresei Mielului, taina Ortodoxiei, care este Biserica neprihănită a lui Hristos, care a stat nedespărţită de El, după cum şi El a stat cu Ea nedespărţit de la început, de la întemeierea ei şi prin toate veacurile.

vers.10: Domnul anunţă că această Biserică nu este o instituţie, ci o stare de har, în care cei chemaţi au venit pentru a fi aleşi şi apoi credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu care coboară din cer şi cârmuieşte amănunţit şi nemijlocit această Biserică, numită de Domnul cu hram nou, cu nume nou, cu nume de cinste: Noul Ierusalim.

vers.11: Împlinirile şi ascultarea de Dumnezeu din această Biserică reflectă întregii lumi slava lui Dumnezeu care o conduce şi se aşează ca un far călăuzitor de lumină pentru toate bisericile locale care vor să intre în acest har al Cuvântului lui Dumnezeu. Acestea nu vor mai avea nevoie de o instituţie omenească, în fruntea căreia şade un singur om, care să le conducă, deoarece Capul care le va călăuzi este Hristos, care este Lumina lumii.

vers.12: În această Biserică vor fi pomenite necontenit toate seminţiile pământului care au trecut la veşnicie, simbolizate prin numărul deplinătăţii, cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, prin care vor intra în veşnicie, ca prin nişte porţi, toţi cei care au nădăjduit în izbăvirea proorocită care va veni prin Mesia.

vers.13: Pe aceste porţi vor intra toate sufletele chemate spre veşnicie, din toate colţurile pământului.

vers.14: Temelia Bisericii stă pe jertfa celor doisprezece Apostoli, adunaţi în sobor, şi aşa este anunţată această Biserică de Domnul ca fiind Apostolească şi Sobornicească

vers.15-21: Domnul anunţă alte repere simbolice, care vor fi luate în seamă atunci când se va zidi locaşul sfânt al Noului Ierusalim, care va arăta în chip văzut întregii lumi locul în care a vorbit Domnul pe pământ şi unde a hotărât El ca cerul cel nou să îmbrăţişeze pământul cel nou.

vers.22-26: Domnul anunţă destinul Ortodoxiei după venirea Sa văzută, în trup transfigurat, pe pământ. Templul văzut, biserica de zid, va fi înlocuit de trupul Său care este templu al Duhului Sfânt.

vers.27: Domnul anunţă cerinţele pe care trebuie să le împlinească aceia care se cred creştini, pentru a fi primiţi în împărăţia Sa: să nu fie cu nimic pângăriţi sau dedaţi cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci să fie lipiţi de Adevăr, care este Hristos, şi aşa vor putea fi înscrişi în Cartea vieţii Mielului.

Continuare.Temeiul biblic: Apocalipsa, capitolul 22:

Râul şi pomul vieţii. Fericirea veşnică. Ioan este martorul credincios. Făgăduinţa şi judecata lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos.

1 Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului,

2 Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor.

3 Nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi vor sluji Lui.

4 Şi vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor.

5 Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor.

6 Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi cele ce trebuie să se întâmple în curând.

7 Şi iată vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele proorociei acestei cărţi!

Interpretare liberă:

Vers 1-5: Proorocie despre viaţa veşnică, împreună cu Hristos- Cuvântul cel viu, râul vieţii şi pomul vieţii, care cuvintează din veci peste neamuri, dându-le tămăduire din moarte. Din toate împlinirile minunate ale proorociilor, care aduc sfinţenia din cer pe pământ, înţelegem că este vorba de împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu de la Pucioasa, care călăuzeşte ca o lumină pe cei care s-au dăruit Lui şi- I slujesc. Fiecare vorbire a Domnului este dătătoare de viaţă, şi este proorocită ca „o frunză” din pomul vieţii, care este Hristos.

vers.6: Întărire despre veridicitatea celor proorocite, că ele sunt de la Duhul Sfânt, care mereu lucrează prin prooroci, arătând cele ce trebuie să se întâmple şi chemând neamurile la naşterea de sus, naşterea din nou din apă şi din Duh.

vers.7: Domnul anunţă venirea Sa, care va avea loc „curând”. Ce însemnă „curând” la Dumnezeu, şi ce înseamnă „curând” la om? Dumnezeu vorbeşte cu şi despre atotputernicia şi nesfârşirea Sa, iar omul gândeşte cu slăbiciunea şi despre vremelnicia sa. De aceea Domnul ascunde în cuvintele Sale îndelunga Lui răbdare cu omul, iar omul ascunde în gândurile sale, necredinţa lui în înţelepciunea lui Dumnezeu. El ignoră că la Dumnezeu o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi. Dar cei ce au înţelepciune cerească se întrarmează şi ei cu îndelungă răbdare şi nu pun la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu, şi de aceea sunt şi vor fi fericiţi. Aceia însă care vor dispreţui Cuvântul lui Dumnezeu, să ia aminte la avertismentele Scripturii: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi” (Ioan, 12,48).

*

Este oare această însemnată proorocie ignorată de Biserică?

Despre Noul Ierusalim se prooroceşte necontenit, de două mii de ani încoace, la fiecare Sfântă Liturghie din toate bisericile ortodoxe. Însă acei clerici care au devenit formalişti-ritualişti odată cu trecerea vremii şi au ajuns să slujească de silă, doar pentru bani, nici nu-şi mai dau seama ce spun, atunci când zic ei că slujesc. Ei ignoră că Sfinţii Părinţi au văzut cu duhul importanţa acestei proorocii şi au aşezat-o la loc de cinste în principalele slujbe canonice în care omul se întâlneşte cu Dumnezeu. La fiecare Sfântă Liturghie, când preotul pune în sfântul potir părticica Născătoarei de Dumnezeu, el rosteşte „Luminează-te, luminează-te Noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit!” (cuvinte profetice, pe care le regăsim şi în Vechiul Testament, la Isaia, cap.60,v.1). În plus, aceste cuvinte au devenit inima unei cântări alese, intitulată Axionul Învierii Domnului, specifică pentru întreaga perioadă a Penticostarului. Câţi aud însă ceea ce se cântă, şi câţi pricep ceea ce aud?